Dr. Corina Bocșan

maxresdefault-5

Alergenii aeropurtaţi reprezintă cea mai frecventă cauză de boală alergică la pacienţii cu teren atopic. Alături de acarienii din praful de casă, polenul reprezintă o sursă importantă de alergeni, mai ales în sezonul primăvară-vară. Prevalenţa alergiei la polen este estimată în prezent la puţin peste 40% în populaţia generală în SUA, Australia, Noua Zeelandă, Europa.

Costurile totale ale alergiei la polen, cuantificate în număr de zile de concediu medical, scăderea productivităţii la locul de muncă şi a randamentului şcolar, numărul de prezentări la medicul alergolog sau în serviciile de urgenţă, precum şi costul medicamentelor utilizate sunt extrem de ridicate.

Granulele de polen sunt principalii cărăuși ai alergenelor. Dimensiunea acestora peste 5 µm explică localizarea lor la nivelul nasului și ochilor, cu apariţia simptomelor tipice de rinită alergică (cunoscută şi sub numele de „febră de fân” – hay fever). Însă în 20-30% din cazuri pot să apară și manifestări de astm (tuse, respirație dificilă, șuierătoare).

Concentraţia granulelor de polen influenţează gradul simptomelor rinoconjunctivale. Polenurile sunt emise în special dimineața, având o concentrație mare în jurul amiezii și după-masa, mai ales în zilele însorite, cu vânt, la începutul sezonului de polenizare. Când spunem polen, ne gândim la spații verzi, pădure, viața la țară. Este suprinzător, dar în zonele urbane, unde există construcţii înalte care limitează curenţii de aer, concentraţia şi depunerea polenurilor este mult mai mare comparativ cu zonele rurale, așa încât și manifestările de rinoconjunctivită sunt mai frecvente și mai severe.

Polenurile pot fi regăsite la distanţe mari de sursă, ceea ce explică sensibilizarea la polenuri care nu există în arealul geografic în care locuieşte pacientul. Unele plante le regăsim în regiunile joase, de câmpie, în timp ce altele sunt mai frecvent observate în zonele de deal și munte.

Alergia la polen poate îmbrăca diferite aspecte, poate asocia diferite manifestări. Acum suntem în plină vară, cu polen de graminee în jurul nostru și ne pregătim de ”marea confruntare” cu polenul de ambrozie, care se găsește în concentrații mari la sfârșitul verii spre toamnă. Așadar dacă strănutăm, dacă ne mănâncă ochii și nasul, dacă avem probleme de respirație mai ales când ieșim la plimbare în parc, la fotbal cu prietenii, nu înseamnă că ne-am întâlnit cu virusul. Poate fi o alergie! Și nu trebuie neglijată o alergie la polen, pentru că simptomele de rinită pot evolua spre astm în aproximativ 30% din cazuri.

Oricine, oricând poate fi diagnosticat cu alergie!

Alergiile pot debuta oricând, de la vârsta de sugar până la cea adultă. Dacă un adult experimentează răceli repetate, mai ales primăvara și vara, în afara sezonului specific virozelor, ne putem gândi la o alergie la polen. Dar și răcelile repetate iarna, fără febră, cu manifestări specifice guturaiului, ne duc cu gândul tot la o alergie, doar că de data aceasta acarienii din praful de casă pot fi incriminați. Aceste situații ar trebui să ne trimită la alergolog pentru un diagnostic cât mai rapid. În plus, aceleași gânduri ar trebui să ne încerce și atunci când avem senzația unei răceli permanente sau atunci când constatăm că un aliment anume, dupa ingestie, provoacă apariția unor manifestări alergice cutanate.

Ce se naște din părinte cu alergie alergic va fi?
De fapt, atunci când părinții sunt alergici, crește cu 40-70% riscul copiilor de a deveni alergici, respectiv atopici. Nu este o condiție obligatorie să manifeste același tip de alergie.
În privința tratamentului, tendința actuală este migrarea către medicație naturistă, dar pacienții trebuie să aibă în vedere că majoritatea medicamentelor utilizate la ora actuală în terapie sunt, de fapt, naturale și sunt extrase din plante.

Dacă tratăm alergia pe baza recomandărilor medicilor alergologi ne putem bucura de o vară frumoasă și de mult soare!

Dr. Corina Bocșan